Se trezesc in mine cateodata sentimente ciudate despre oamenii din jurul meu si viata mea in general. Mereu vreau mai mult, atat de la mine cat si de la cei de langa mine. Dar uneori ma trezesc ca pur si simplu vreau sa fug si sa nu fac absolut nimic si nimeni sa nu ma deranjeze. Cateodata oamenii mi se par urati si mult prea rai, cateodata nu imi place de mine pentru ca nu sunt in stare sa ma tin ferm pe pozitie si sa ma intereseze in primul rand de mine si nu de altii. Sunt atatea si atatea frustari pe care le strang si nu le spun decat in momentul in care simt ca ma sufoc. Si atunci oricum e deja cam tarziu pentru ca sunt obosita atat fizic, cat si psihic. Si nu reusesc sa imi dau seama de ce ma las sa ajung in stadiul asta si de ce nu fac ceva in privinta asta inainte sa ajung in faza in care nu mai vreau oameni in jurul meu si sunt de o irascibilitatea de-a draptul infioratoare.
As vrea sa descopar metoda prin care sa trec mai usor prin fazele astea ca sa nu mai distrug si relatia cu cei cativa oameni care au mai ramas pe langa mine.
Tags: faze, Ganduri, Melancolie, nervi, pase proaste, tristete
Posted in Ganduri | Comments (3)
