Ultima saptamana de munca si facultate pe anul asta, urmeaza o saptamana de stat acasa cu parintii (ca si-asa nu i-am mai vazut de prea mult timp), apoi cateva zile la Braila pentru o nunta… si in sfarsit mult asteptata plecare la munte. O sa fie primul revelion pe care il fac in afara Constantei. Deja am inceput cumparaturile pentru munte: hanorace, pulovere, manusi, geci, bocanci si toate cele necesare. O parte din cadouri le-am luat. Bugetul l-am stabilit, lista cu mancare si bauturi am rezolvat-o acum 2 seri. Acum avem de asteptat inca 2 saptamani.
E uimitor cat de repede trece timpul. A mai trecut un an, un an plin de evenimente, un an al schimbarii (de la schimbarea prefixului, pana la schimbarea cercului de prieteni), un an al obstacolelor. A fost obositor, dar mi-a adus multe lucruri bune, de aceea nu as schimba absolut nimic din tot ce s-a intamplat anul asta pentru ca tot raul a fost spre bine si acum pot sa spun ca sunt fericita si nu am nevoie de mai mult.
Sper sa mai apuc sa intru pe blog inainte de anul nou, dar preventiv va urez de pe acum un an nou plin de bucurii, implinirii si va doresc sa aveti putere pentru a face tot ceea ce va doriti.
Nu mai am timp si chef sa scriu. Si ma oftica chestia asta la maxim. Am senzatia ca arunc pe apa sambetei atatia ani de blogging…
Poate de anul viitor imi revin. Momentan tot ce stiu este ca de Sf. Andrei plec la munte, imediat dupa Craciun merg la o nunta si de revelion plec iar la munte. Sa speram ca dupa revelion imi si revine cheful de scris. Pana atunci o sa incerc sa scriu macar o data sau de doua ori pe saptamana pentru ca ar fi pacat sa la blogul in paragina.
Atat mai am de asteptat… 2 saptamani… pana cand o sa fiu in Constanta cu EL si o sa ne petrecem cele cateva zile de Pasti impreuna cu sor-mea si cativa prieteni apropiati. Si in mai putin de o luna o sa fim la munte.
De ce scriu despre asta nici eu nu stiu exact. Tot ce stiu e ca EL si-a castigat dreptul de a aparea mai des pe blogul asta. Si acum stau si ma gandesc ca pana la EL a mai fost un singur om pe care mi-am dorit foarte mult sa il includ in insemnarile mele. Ar trebui sa insemne ceva asta, nu?!
Si melodia de azi: Sixpence None the Richer - Kiss Me
Noul an deja imi ofera surprize. Deocamdata cel putin sunt foarte placute. Acel “cum ar fi daca…” s-a transformat in “sper sa mai fie o data…” si sper sa nu ma fi pacalit intuitia. Zambete si fluturi…. pentru ca merit.
