Anul aceasta in mod special m-am abtinut sa nu scriu despre sarbatori… in special sa ma abtin in ceea ce il priveste pe Mos Nicolae si Mos Craciun. Dar deja sunt exasperata de copii tembeli care au acces la internet si cauta pe google despre Mos Craciun si Mos Nicolae. Din cautarile lor ajung pe fostul blog de pe wordpress… si mai exact ajung la insemnarea asta, veche de vreo 2 ani. Daca aveti nervii destui de tari cititi comentariile mai de la sfarsit. Dupa ce am tot citit comentariile lor sincer le-as interzice idiotilor sa se procreeze…
Inca ma ia tremuratul cand ma gandesc la ce s-a intamplat aseara. Bine ca totusi s-a terminat repede si nu a fost mai grav.
M-am urcat in taxiu cu el ca sa mergem sa sarbatorim ziua unui prieten de-al lui. Am nimerit un taximetrist ghinionist. A sarit copilul in mijlocul strazii. A dat cu masina pe el. A fost o fractiune de secunda in care mi s-a rupt filmul… n-am mai vazut nimic. A venit politia, salvarea si intre timp si toata satra de tigani (era un copil de tigan). Toata lumea se agita, copilul plangea ca din gura de sarpe, satra de tigani cauta taximetristul si politistul imi cerea buletinul si numarul de telefon iar eu nu eram in stare sa nu tremur si sa incerc sa gandesc normal.
Mi-e groaza de accidentele cu masini. Ma afecteaza si ma marcheaza, chiar daca nu e ceva foarte grav.
Nu vreau sa mai trec inca o data prin asa ceva.
Pentru ca am tot fost intrebata cum ma mai simt, daca am reusit sa scap de starea de lene acuta am simtit nevoia sa raspund cumva.
Da, lenea mi-a mai trecut. Inca nu am facut nimic constructiv si benefic pentru planeta, dar starea incepe sa dispara ceea ce e un lucru bun. Acum imi beau cafea, ma gandesc foarte serios daca sa imi fac un tatuaj sau nu si urmeaza sa ma apuc de 1 sau 2 proiecte.
