“Daca ar trebui sa va trimit o telegrama despre sitcomul american The Big Bang Theory, s-ar putea sa credeti ca va recomand o pletora de clisee made in USA: doi fizicieni geniali + o blonda chelnerita cu aspiratii de actrita= Nerd-vana. Insa datorita celor mai spirituale replici pe care le-am auzit intr-un serial homie, cliseele tocilarilor si al blondei prostute sunt complet ignorabile. Faceti-va rost de serial si bucurati-va de o portie sanatoasa de ras, care s-ar putea sa va ridice si IQ-ul.” - via metropotam
Doar ce am terminat de vazut si ultimul episod din cea de a doua serie si pot sa spun ca am ras cu pofta pentru ca este genul de umor inteligent combinat cu succes cu clisee despre blonde.
Daca vrei sa-ti construiesti o casa… Am cea mai bună companie din domeniu care să-ţi proiecteze casa, blocul sau să ţi le consolideze. General Proiect & Design oferă şi servicii de arhitectură la preţuri foarte bune, profesionalism şi calitate. Portofoliu cu proiecte realizate în decursul a doi ani de experienţă. Contact: Bogdan Micu – +40.724.733.588.
Post atipic pentru mine, dar merita pentru ca stiu despre cine vorbesc si am incredere in ei.
Imi plac la nebunie oamenii care au blog, dar cei care au bloguri personale si nu cu un trafic extraordinar. Mi s-a confirmat de multe ori ca ei sunt genul de oameni deschisi si sociabili cu care poti sta la o un pahar de vorba fara nici o problema si in mod sigur nu te vor judeca.
Exemplul de aseara: Svastik. Dintr-o intamplare am ajuns sa iesim aseara la un pahar de vin si zdranganeala de chitara pe treptele unui camin. A fost relaxant. Discutii fara nici sens de fapt, dar cine are nevoie de discutii mult prea elevate vineri noaptea?
Anyway, azi mi-am adus aminte de bloggeri cu care mai ies ocazional sau cu care ieseam in Constanta si cat de bine e. Nu ii pot numi prieteni apropiati, dar sunt genul de oameni cu care pot vorbi orice fara sa ma gandesc ca o sa fiu judecata in vreun fel. Si cel mai interesant e ca la fatza nu ne vedem cu lunile, dar cand ne intalnim ne simtim de parca am fi iesit in fiecare zi si asta doar pentru ca ne citim blogurile. E fain.
Cumva, in mod uimitor, am supravietuit ultimelor zile, am reusit sa termin si la timp tot ce aveam de facut si partea cea mai frumoasa am reusit sa intru in examen la engleza in ciuda scandalurilor mele cu profesoara. Ma simt un fel de superwoman si drept urmare starea de spirit s-a ridicat brusc si desi sunt obosit atat fizic cat si psihic nu imi pasa si in seara asta nu am de gand sa ajung acasa prea devreme si cu atat mai putin sa dorm.
De saptamana viitoare incepe sesiunea, dar sunt atat de sigura ca nu o sa fiu nici pe departe la fel de stresata, obosita, sictirita sau cum mai vreti voi sa spuneti. Cel mai probabil toata sesiunea asta o sa mi se para floare la ureche in comparatie cu saptamana asta si tot ce s-a intamplat.
Deci, revin la starea mea preferata, trag aer adanc in piept si ma intreb unde ies sau ce fac in seara asta. It’s good to be back!
N-am timp sa stau sa plang, n-am timp sa fiu melancolica, n-am timp pentru amintiri…
N-am chef de oameni care vor sa ma menajeze, n-am chef de oamenii care simt mila pentru mine, n-am chef de proiecte…
Si nu stiu daca e bine sau nu…
Trebuie cumva sa ma tin tare saptamana asta si sa imi termin cele 2 referate pentru maine, arborele genealogic pentru poimaine si referatul pentru vineri. Macar am trecut de hopul de azi: partialul la sociologie. Din pacate mintea nu imi sta la ele si mi-e foarte greu sa ma pornesc, mi-e foarte greu sa merg la facultate si sa fiu intrebata de 5000 de ori daca port doliu si de ce, mi-e greu pentru ca sunt departe de familie si in special de sor-mea (acum cand are atata nevoie de mine) si mi-e greu pentru ca am ajuns la fundul sacului si nu stiu exact cum o sa supravietuiesc pana pe 25 mai cu 25 de lei in portofel.
Da, ma plang. Si nu stiu exact cine si de ce ar vrea sa citeasca asa ceva, dar imi vars frustrarile aici, inghit in sec si ma tin tare. Nu vreau si nici nu imi place sa chinui oamenii din jurul meu cu vaicarelile mele. Aici macar citeste si spune ce are de spus cine vrea. N-are nimeni nici o obligatie.
S-a dus linistit intr-o noapte. A privit-o pentru ultima oara pe bunica-mea, i-a spus ca o iubeste si a inchis ochii pentru totdeauna.
La 96 de ani a decis ca nu mai poate. Si-a trait viata din plin. A supravietuit unui razboi, a venit pe jos din muntii Tatra, a facut casa in care a trait cu mainile lui, a crescut impreuna cu bunica-mea 4 copii si a trait indeajuns de mult incat si-a vazut si 2 stranepoti.
Un om cu o inima mare si cu o minte agera care te-ar fi ascultat ore intregi daca ii povesteai ceva sau ti-ar fi povestit el ore intregi despre viata lui daca vroiai sa il asculti. Si-a iubit nepotii cum si-a iubit copii, iar pe bunica a adorat-o si toata viata a tinut-o sus pe un piedestal. Un om care tot timpul era pus pe glume si avea pofta de viata. Anul trecut ii spunea unui preot ca o sa mai vina la el cand va ajunge la 100 de ani.
A fost singurul bunic pe care l-am cunoscut si l-am adorat. Pe 16 mai a murit.
Dorinta mea de a pleca in weekendul asta acasa se pare ca nu se va implini. am de terminat 2 proiecte si un studiu de caz si probabil sa ajung si pe la Salvati Copiii ca sa definitivez treaba cu voluntariatul la ei. So, I’m stuck here.
In alta ordine de idei… sunt aproape leftera si pana pe 25 mai o sa ajung sa mananc biscuti cu apa.
Am trecut prin tot felul de stari in ultimele zile: de la euforie pana la tristete, de la melancolie pana la nervi. Sambata am crezut ca o sa cad intr-o depresie, iar azi m-am agitat cu facultatea si diferitele proiecte pe care le am de facut.
O perioada o sa scriu rar pentru ca din pacate nu mai am timp si nici cheful si inspiratia nu ma ajuta.
“In viata nu sunt regrete, doar lectii“ - asta spunea Jennifer Aniston la un moment dat.
Asta e motivul pentru care nu regret mai nimic. De-aia nici faptul ca timp de 4 ani te-am iubit ca o nebuna nu ma deranjeaza. Am invatat invatat enorm de multe de la tine, dar n-ai stiut sa ma pastrezi. La un moment dat mi-a ajuns si am zis STOP nu pentru ca nu te-as mai fi iubit ci pentru ca pur si simplu nu mai puteam. Mi-ar fi placut sa fi fost cu totul alta situatia acum, dar am mers pe drumuri separate. Si da, erai omul cu care credeam ca o sa raman toata viata pentru ca oricum in afara de tine nu vedeam altceva. Din pacate pentru mine insa tu ai realizat prea tarziu ce vrei de la tine, de la mine si de la viata in general.
Acum te-ai hotarat ca ma vrei inapoi. Eu nu mai vreau sa ma intorc. Iarta-ma, dar nu mai pot.
Smart is the new sexy.
