Dordzbor

Archive for the ‘Ganduri’ Category

25 May

Dorinte

As vrea sa nu-mi mai pese…

As vrea sa cred din nou

As vrea putina liniste…

As vrea acel ceva…

As vrea cheful de viata…

As vrea un alt final…

16 March

Exercitiu de imaginatie

Cum ar fi daca de maine ai putea sa pui pauza in orice moment al vietii?

Eu una m-as hrani psihic si spiritual cu aceste pauze. De prea multe ori in ultima vreme ma vad prinsa in viata cotidiana si am senzatia ca uit sa mai respir. Si din pacate de cele mai multe ori nu am incotro si trebuie sa continui in loc sa imi gasesc macar 5 minute pentru mine.

27 February

Se trezesc in mine cateodata sentimente ciudate despre oamenii din jurul meu si viata mea in general. Mereu vreau mai mult, atat de la mine cat si de la cei de langa mine. Dar uneori ma trezesc ca pur si simplu vreau sa fug si sa nu fac absolut nimic si nimeni sa nu ma deranjeze. Cateodata oamenii mi se par urati si mult prea rai, cateodata nu imi place de mine pentru ca nu sunt in stare sa ma tin ferm pe pozitie si sa ma intereseze in primul rand de mine si nu de altii. Sunt atatea si atatea frustari pe care le strang si nu le spun decat in momentul in care simt ca ma sufoc. Si atunci oricum e deja cam tarziu pentru ca sunt obosita atat fizic, cat si psihic. Si nu reusesc sa imi dau seama de ce ma las sa ajung in stadiul asta si de ce nu fac ceva in privinta asta inainte sa ajung in faza in care nu mai vreau oameni in jurul meu si sunt de o irascibilitatea de-a draptul infioratoare.
As vrea sa descopar metoda prin care sa trec mai usor prin fazele astea ca sa nu mai distrug si relatia cu cei cativa oameni care au mai ramas pe langa mine.

24 December

Renunt la ei

Nu mai trag de nimeni pentru absolut nimic. Nu o sa mai incerc sa pastrez prietenii, cand e mai mult decat evident ca nu mai are rost. Nu o sa mai iert doar pentru ca am eu impresia ca toata lumea merita o a doua sansa. Nu o sa mai cer nimic de la nimeni si nici nu mai sper ca cei din jur sa ma inteleaga sau macar sa ma asculte. Nu o sa ma mai intereseze nimic din ceea ce nu tine de mine.

Si nu, nu am patit nimic. Nu sunt nervoasa pe nimeni, nu sunt depresiva si nici nu e vreo criza de personalitate. Sunt doar gandurile mele pentru noul an. Asta vreau sa devin (daca pot spune asa) si toate astea le spun fara a ma crede superioara, fara a fi narcisista sau excesiv de egoista. Sunt doar concluziile pe care le-am tras in ultimul an. Am decis ca e cazul sa imi fac ordine in viata. Sunt persoane pe care nu vreau efectiv sa le mai vad pentru ca prezenta lor imi face rau. Sunt oameni carora trebuie sa le dau drumul.

Ciudat post pentru sfarsit de an, dar era cazul.

14 December

Inca putin

AMR: 15 zile

Ultima saptamana de munca si facultate pe anul asta, urmeaza o saptamana de stat acasa cu parintii (ca si-asa nu i-am mai vazut de prea mult timp), apoi cateva zile la Braila pentru o nunta… si in sfarsit mult asteptata plecare la munte. O sa fie primul revelion pe care il fac in afara Constantei. Deja am inceput cumparaturile pentru munte: hanorace, pulovere, manusi, geci, bocanci si toate cele necesare. O parte din cadouri le-am luat. Bugetul l-am stabilit, lista cu mancare si bauturi am rezolvat-o acum 2 seri. Acum avem de asteptat inca 2 saptamani.
E uimitor cat de repede trece timpul. A mai trecut un an, un an plin de evenimente, un an al schimbarii (de la schimbarea prefixului, pana la schimbarea cercului de prieteni), un an al obstacolelor. A fost obositor, dar mi-a adus multe lucruri bune, de aceea nu as schimba absolut nimic din tot ce s-a intamplat anul asta pentru ca tot raul a fost spre bine si acum pot sa spun ca sunt fericita si nu am nevoie de mai mult.

Sper sa mai apuc sa intru pe blog inainte de anul nou, dar preventiv va urez de pe acum un an nou plin de bucurii, implinirii si va doresc sa aveti putere pentru a face tot ceea ce va doriti.

24 August

Si daca nu poti sa uiti?

Ce faci? Ce faci atunci cand vrei din tot sufletul sa uiti, dar orice ai face nu merge? Dupa jumatate de an si inca nu pot sa uit si sa trec peste. Si m-as lasa dusa de val. Si m-as intoarce, dar am in mine o frica care ma paralizeaza. Indoieli care nu imi dau pace si ganduri contradictorii. Daca pierd cel mai bun lucru? Daca fac cea mai mare greseala daca ma intorc? Dar daca nu ma intorc o sa regret ca nu am incercat. Dar daca ma intorc o sa ranesc pe cine nu vreau si nu merita. Dar…dar…dar…

O tin asa de vreo 2 saptamani. Si ma simt de parca am iar 16 ani si nu sunt in stare sa iau o decizie. Ma simt o copila pierduta…

[Moment de panica… don’t judge!]

25 July

Ganduri

Cred ca toata caldura asta mi-a sufocat toate gandurile. Nu am mai avut despre ce sa scriu, desi de intamplat mi s-au intamplat destule. In schimb am facut altceva, in incercarea disperata de a-mi regasi cuvintele, mi-am facut un jurnal pe foaie. Doar eu vad, doar eu citesc si in afara de voi cititori ai blogului, nimeni nu stie de existenta lui. Am realizat ca am uitat sa scriu din suflet. Caldura ma sufoca si blogul asta am senzatia ca ma dezbraca. Cred ca aveam si am nevoie in continuare de o pauza.

29 June

Ganduri neasteptate

Ce scoate la iveala un weekend la mare? Sentimente si ganduri neasteptate. Nu spun ca nu m-am simtit bine. A fost minunat. M-am relaxat si in acelasi timp am vazut o alta fata a mea si a lui.
Cert este faptul ca avem iluzia perfectiunii si atata tot, dar suntem oameni si nu suntem perfecti si nici relatiile noastre nu sunt perfecte. Si asta nu inseamna ca nu ne e bine. Dar daca refuzam sa realizam ca perfectiunea e doar o iluzie o sa avem niste dezamagiri groaznice. De aceea trebuie sa stim sa ne impunem niste standarde, standarde care de altfel se pot apropia foarte mult de notiunea de perfectiune pe care o avem si sa stim sa ne bucuram cand atingem aceste standarde si in unele (daca nu chiar in majoritatea) situatiilor sa stim sa ne oprim din cautari si sa ne bucuram de ce avem sau am obtinut. Asta nu inseamna sa te multumesti cu putin sau sa te plafonezi, ci pur si simplu sa stii care sunt limitele tale si ale celorlalti.

[Ganduri scoase la iveala in capul meu in timpul unei discutii cumva pe o alta tema la un pahar de vin cu un prieten extraordinar. Multumesc.]

23 May

Imi plac oamenii cu blog

Imi plac la nebunie oamenii care au blog, dar cei care au bloguri personale si nu cu un trafic extraordinar. Mi s-a confirmat de multe ori ca ei sunt genul de oameni deschisi si sociabili cu care poti sta la o un pahar de vorba fara nici o problema si in mod sigur nu te vor judeca.
Exemplul de aseara: Svastik. Dintr-o intamplare am ajuns sa iesim aseara la un pahar de vin si zdranganeala de chitara pe treptele unui camin. A fost relaxant. Discutii fara nici sens de fapt, dar cine are nevoie de discutii mult prea elevate vineri noaptea?
Anyway, azi mi-am adus aminte de bloggeri cu care mai ies ocazional sau cu care ieseam in Constanta si cat de bine e. Nu ii pot numi prieteni apropiati, dar sunt genul de oameni cu care pot vorbi orice fara sa ma gandesc ca o sa fiu judecata in vreun fel. Si cel mai interesant e ca la fatza nu ne vedem cu lunile, dar cand ne intalnim ne simtim de parca am fi iesit in fiecare zi si asta doar pentru ca ne citim blogurile. E fain.

Deci… DA… mi-e dor de cativa bloggeri.

19 May

N-am chef si nici timp

N-am timp sa stau sa plang, n-am timp sa fiu melancolica, n-am timp pentru amintiri…
N-am chef de oameni care vor sa ma menajeze, n-am chef de oamenii care simt mila pentru mine, n-am chef de proiecte…

Si nu stiu daca e bine sau nu…

Trebuie cumva sa ma tin tare saptamana asta si sa imi termin cele 2 referate pentru maine, arborele genealogic pentru poimaine si referatul pentru vineri. Macar am trecut de hopul de azi: partialul la sociologie. Din pacate mintea nu imi sta la ele si mi-e foarte greu sa ma pornesc, mi-e foarte greu sa merg la facultate si sa fiu intrebata de 5000 de ori daca port doliu si de ce, mi-e greu  pentru ca sunt departe de familie si in special de sor-mea (acum cand are atata nevoie de mine) si mi-e greu pentru ca am ajuns la fundul sacului si nu stiu exact cum o sa supravietuiesc pana pe 25 mai cu 25 de lei in portofel.
Da, ma plang. Si nu stiu exact cine si de ce ar vrea sa citeasca asa ceva, dar imi vars frustrarile aici, inghit in sec si ma tin tare. Nu vreau si nici nu imi place sa chinui oamenii din jurul meu cu vaicarelile mele. Aici macar citeste si spune ce are de spus cine vrea. N-are nimeni nici o obligatie.

Am batut campii destul. Ma intorc la ale mele.