M-am intors din mini vacanta in Balchik (Bulgaria). A fost o decizie de moment si pe ultima suta de metri. Vineri ne-am hotarat, am facut rezervari, sambata dimineata la 7 plecam din Bucuresti.
Vremea nu a fost cea mai prietenoasa, dar mi-era dor de mare. Am avut noroc de o camera cu vedere la mare asa ca din punctul meu de vedere totul a fost perfect. Ne-am plimbat prin Balchik, apoi prin Varna, Albena si Nisipurile de Aur, ne-am amuzat de traducerile lor in romana (ca sa stiti si voi: sosul rosu de la paste se numeste “sos intunecos”, iar bucatile de pui sunt “imbucaturi” de pui), ne-am cumparat nimicuri, am vazut pentru prima oara lebede pe mare si m-am intos si cu o scoica mare acasa.
Pentru mine a fost fenomenal pentru ca a fost pentru prima oara cand am iesit din tara (am mai taiat ceva de pe lista cu lucruri de facut inainte sa mor) si in al doilea rand a fost fascinant faptul ca eram la mare si eram turista :))
Sunt extraordinar de fericita azi. Aproape ca nu imi vine sa cred ca dorinta mea pentru ziua de azi s-a indeplinit. Se pare totusi ca cineva acolo sus ma iubeste si s-a gandit sa imi ofere zapada pe care o vroiam. M-am plimbat prin Cismigiu de una singura doar ca sa admir ninsoarea.
Am primit si o urare foarte frumoasa: “Sa ai parte de clipe de fericire cati fulgi au cazut si vor mai cadea azi”.
O zi ca asta ma face sa realizez ca nu-i dracul atat de negru si ca am oameni minunati pe langa mine.
Nu stiu cand au trecut ultimele zile (nopti). De sambata seara am tot sarbatorit cu al meu Andrei si cu al lui prieten Andrei. Adunare mare de oameni veniti special in Bucuresti pentru ei doi. Multe zambete, glume si voie buna. Am dansat ca nebunii 3 nopti la rand (sambata, duminica, luni)… si marti noaptea, dupa o mica plimbare cu masina prin Bucuresti ne-am hotarat sa plecam la mare. Am ajuns la 2 noaptea in Constanta, am salutat marea, am facut cateva poze, ne-am oprit la o cafea si la ora 7 miercuri dimineata eram inapoi in Bucuresti. Am tras toti cate un somn scurt de vreo 3 ore si am plecat care incotro catre munca.
Dupa toata agitatia asta ma simt absolut excelent. Mi-am reincarcat bateriile si mi-a revenit pofta de viata. Devine din ce in ce mai evident ca rutina si monotonia ma omoara incet dar sigur. Ma bucur ca mai am totusi aceste mici scapari si imi mai revin.
Am intrat in librarie cu gandul sa arunc un ochi sa vad ce mai e nou in domeniul psihologiei. Fara sa imi dau seama am pierdut cam o ora rasfoind cate o carte, observand alta care parea interesanta si tot asa. Am stat de vorba cu librarul si am aflat ca si el e pasionat de psihologie si am primit o promisiune ca imi va trimite mail cand primeste carti noi de psihologie.
Mi-era dor de senzatia minunata pe care o am atunci cand sunt inconjurata de carti. Imi place sa stau sa le analizez atent si sa simt mirosul de carte noua (sau veche in cazul anticariatelor). Asta e si motivul pentru care pierd total notiunea timpului si prezenta celor din jurul meu e total neinsemnata.
Asa ca dragilor, aveti ceva sugestii de carti fie de ceva legat de psihologie sau ceva romane psihologice?
Mai e putin si se termina septembrie si asta se vede in starea mea de spirit. Incep sa ies din ciudata stare de depresie si melancolie pe care mi-o da inceputul toamnei. Incet, dar sigur revin la viata, la ganduri mai bune si imi refac lista de dorinte, sperante si asteptari.
Am inceput sa mananc si eu sanatos pentru ca am realizat ca am exagerat in ultimele luni si corpul meu a inceput sa urle la mine. Am inceput sa si alerg, macar pana nu se lasa frigul prea rau sa fac si eu ceva miscare.
Am terminat de citit volumul 2 din “Cel mai iubit dintre pamanteni” si am decis sa citesc “La rascruce de vanturi” inainte sa ma apuc si de volumul 3.
Mi-a revenit pofta de viata si ma bucur extraordinar de mult. Era si cazul… am amanat prea mult.
… departe de Bucuresti, departe de aglomeratie, departe de poluare, departe de oameni.
Asa mi-am petrecut weekendul ce tocmai a trecut. Un weekend prelungit (adica de joi pana duminica) in care am avut parte de liniste, plimbari, aer curat, toata atentia lui si multe multe zambete. Ne-am plimbat prin tot orasul si mi-a spus cate o poveste aproape pentru fiecare lucru care il vedeam si mi se parea interesant: faleza, Gradina Mare si case de prin 1800 si ceva care imi captau atentia si ma fascinau minute bune.
Am stat pe terasa blocului la etajul 7 dimineata si seara, am ascultat linistea si am admirat Dunarea. A fost bine. Ne-am relaxat amandoi si acum in Bucuresti putem sa ne intoarcem la rutina zilnica, dar cu zambetul pe buze.
Si m-am intors in Bucuresti. Iar e prea gri si prea aglomerat pentru mine orasul asta. Vreau inapoi in Braila. sa stau sa imi beau cafeaua pe balcon la etajul 7, sa se fataie pisicile pe langa mine dimineata pentru ca vor alintate, sa ascult povestile bunicii lui, sa ma plimb pe faleza sau prin oras, sa ies cu el si cu prietenii lui si sa stau la palavre pana tarziu in noapte.
Incep sa ma obisnuiesc cu ideea de a pleca in afara Bucurestiului in fiecare week-end, chiar imi surade foarte mult ideea. Imi prinde bine.
De bine ce am revenit o sa dispar iar vreo 2-3 zile. De data asta plec la Braila. Incepem sa facem cu randul… o data la mine acasa… o data la el acasa…. si de 1 mai la munte. Ce pot sa spun e ca ma simt bine si chiar daca la un moment dat o sa ajung la fundul sacului momentan e bine si vreau sa ma plimb si sa ies din rutina. Imi fac enorm de mult bine iesirilea astea. Imi limpezesc creierul, ma relaxez si simt ca prind iar pofta de viata pe care o aveam acum ceva timp. Si in plus trebuie sa profit acum cat mai am timp inainte sa intru in sesiune ca dupa aia trebuie sa stau cuminte si sa invat.
Asa ca dragilor ne citim peste cateva zile si va las sa va delectati cu Yiruma - River Flows Into You
M-am intors aseara fara nici o tragere de inima in Bucuresti. Mi-a fost bine in Constanta, exceptand vreo 2-3 faze care erau cat pe ce sa imi taie tot elanul, dar per total a fost chiar foarte frumos. Mi-am adus aminte de ce imi placea Constanta. Si cel mai placut a fost ca nu m-am simtit ca acasa… m-am simtit ca intr-o vacanta cine stie pe unde. Ma bucuram de fiecare lucru pe care il vedeam la fel ca si EL. EL a mancat pentru prima oara souvlaki, iar eu am mancat inghetata prajita (care e absolut geniala). Am mers pe jos aproape tot litoralul Constantei…. de la Cazino din Mamaia pana la Cazino pe faleza. Am sarbatorit ziua sora-mii cu gratar facut in spatele blocului si am alergat dupa lumanari de tort prin cartier pentru ca am uitat sa cumpar… Si cel mai important m-am bucurat de prezenta lui si mi-am confirmat inca o data ca EL chiar merita o sansa reala.
M-am relaxat si m-am bucurat cam de orice cam asa pot sa rezum vacanta mea. Deci, bine v-am regasit. Sper ca ati avut parte de sarbatori placute alaturi de cei dragi.
Maine dimineata plec acasa. Ma asteapta cateva zile foarte frumoase impreuna cu EL, sor-mea si prieteni pe care nu i-am mai vazut de prea mult timp. Abia astept asa ca va rog anticipat sa imi iertati absenta de pe blog pana pe 22-23 aprilie.
Sa aveti parte de niste sarbatori fericite alaturi de cei dragi, dar va rog eu… nu mancati pana explodati
