Dordzbor

Imi tot promit de ceva timp ca reincep sa scriu pe blog, dar mi se pare ca niciodata nu am timp sau atunci cand am timp nu reusesc sa scriu vreo propozitie cum trebuie.

Nu mi-am facut rezolutii pentru noul an… nu am avut timp. Am doar niste dorinte pe care mi-e frica sa le graiesc de teama ca nu se vor indeplini. Imi tot spun ca depinde doar de mine si ca nu trebuie sa tip in gura mare ceea ce imi doresc pentru ca nu mi le va indeplini altcineva doar de dragul meu.

Incerc sa ma regasesc… eventual sa ma redefinesc pentru ca in ultima vreme am senzatia ca nu imi gasesc locul, ca ceva imi lipseste sau imi scapa. Inca nu am reusit sa imi dau seama care este problema sau macar daca este cu adevarat una reala. Cert este ca am o stare ciudata de melancolie combinata cu dorinta de schimbare a ceva (ceva-ul fiind lucrul pe care nu reusesc sa il definesc).

Din alt punct de vedere, daca ma uit la mine din exterior, lucrurile merg foarte bine: luna viitoare se implinesc 3 ani de cand sunt impreuna cu A., lucrez de 6 luni la aceiasi companie, pentru ca m-am tinut de voluntariat vineri plec pentru 6 zile in Cehia intr-o vizita de studiu… everything looks fine!

Dezvoltam zilele trecute o teorie cu un prieten apropo de ideea ca din exterior lucrurile intotdeauna par a fi in regula, eventual chiar fantastice. Si stai apoi si te intrebi de ce aceea persoana, careia se pare ca ii merge atat de bine, este totusi nefericita. Eu cred ca e o chestie mostenita care ne spune undeva in subconstient ca daca lucrurile merg prea bine inseamna ca ceva sigur nu e in regula. Si din cauza acestui mic pitic care ne baga in cap ideea asta ajungem sa ne complicam singuri viata si drept urmare… ceva chiar va merge prost in scurt timp de la inradacinarea ideii de “este prea frumos ca sa fie adevarat”.

Am deviat de la subiect (ceea ce ma bucura pentru ca inseamna ca totusi am multe de spus). Ce vroiam sa spun de fapt in postul acesta este ca mi-e dor de blog si de bloggeri si ca starea melancolica in care ma aflu nu stiu daca nu cumva provine din cauza faptului ca se apropie ziua mea si ca acum 7 aveam o cu totul alta viziune despre viata mea la 23 de ani.

Sper sa aveti o saptamana minunata!

Tags: dorinte, Ganduri, Melancolie, redefinire
Posted in Melancolie | Comments (5)

Pentru ca imi place MiniPrix si de cand sunt in Bucuresti amd devenit client fidel, vreau ca si constantenii sa se bucure de acest magazin minunat!

Weekendul acesta, 29-30 octombrie, Caravana Reducerilor miniPRIX poposeste in judetul Constanta! Constantenii beneficiaza in acest weekend de o reducere de 20% la orice comanda plasata online pe site-ul www.miniprix.ro. In plus, oferta este valabila si in magazinul miniPRIX Constanta din complexul Prestige, Str. Stefan Cel Mare, Nr. 33 (langa Casa Modei). Intrati pe www.miniprix.ro sau vizitati magazinul si bucurati-va de reduceri!

Important: Promotia Caravana Reducerilor miniPRIX este valabila in zilele de 29-30 octombrie, iar reducerea de 20 % este valabila pentru adrese de livrare din judetul Constanta in cazul comenzilor online si pentru cumparaturi din magazinul miniPRIX Constanta.

Asa ca va urez “cumparaturi multe, placute si ieftine!”

Tags: miniprix, promotii, reclama, reduceri
Posted in Chestii utile | Comments (0)

E una din acele zile de vineri cand cheful m-a ocolit, sictirul e in plin si tot ce imi doresc e sa ajung mai repede acasa, sa imi pun un pahar de vin si sa ma uit la un serial. Oboseala fizica si psihica m-au ajuns intr-un final dupa 3 saptamani de foc continuu (munca, traininguri, esee pentru admiterea la master, “socrii” in vizita, planuri de renovari in casa si plimbat prin magazine gen Brico).

Imi place sa am o viata activa, insa acum nu mai pot.

Gata! Pauza!

Posted in Uncategorized | Comments (0)

Cateodata mi-e tare dor de anumiti oameni si ma oftic cand realizez ca din pacate ne-am schimbat toti mult prea mult ca sa mai avem ce discuta la o cafea. Ce-i drept, probabil daca am incerca am constata ca nu e chiar atat de tragica situatia, insa trebuie sa fie o incercare comuna (nu doar din partea unuia).

Insa intotdeauna mai exista o speranta: poate ca asa cum pana acum viata ne-a indeparat unii de altii, poate la un moment dat ne va apropia din nou. Imi pare rau cand pierd legatura cu oameni care au fost importanti in viata mea si care au fost in preajma mea perioade lungi de timp.

Oricum, indiferent de motivele care ne-au facut sa nu ne mai vorbim in prezent, eu le-am iertat si uitat pe toate pentru ca a trecut mult prea mult timp ca sa tin in mine atata amaraciune. Sper ca fiecare dintre ei sa fie fericit, iubit si orice altceva mai vrea el, pentru ca merita toti tot ce e mai bun.

Va doresc suflete impacate!

Posted in Uncategorized | Comments (1)

E miercuri si eu ma simt de parca ar fi luni. Dar banuiesc ca asta se intampla cand iti prelungesti cu inca o zi weekendul si-asa prelungit cu o zi. Am o senzatie de “ne la locul meu” si lene acuta.

Dar a fost superb in Constanta. Am reusit sa ma transform in turist pentru cateva zile cu avantajul de a fii la mama acasa! Genial. Mai vreau.

Posted in Uncategorized | Comments (0)

De sambata pana marti, cand ma voi intoarce la viata reala, vreau sa fiu turista in Constanta. Vreau sa privesc marea cu alti ochi si orasul la fel. Vreau sa merg la microrezervatie si la delfinariu, vreau sa ma plimb pe faleza tinandu-l de mana si sa ma trezesc dimineata de vreme ca sa prind aerul curat al diminetii langa mare.

Deci, ce imi recomandati sa vad in Constanta?

Tags: constanta, delfinariu, faleza, mare, turist, vara
Posted in Melancolie | Comments (0)

Am aproape o luna de cand m-am angajat la o firma multinationala (sunt specializati pe tot felul de solutii it plus ceva marketing). Postul pe care il ocup este de Asistent Manager (asa scrie in contract, de fapt sunt secretara, dar suna mai frumos in contract) si nu e nimic extraordinar sau iesit din comun. Fac cam aceleasi lucruri pe care le faceam cand lucram la laborator. Singura mare diferenta este mediul…

Tinuta office este obligatorie, dar nu este rigida si stricta (mai poti sa arunci un jeans sau un tricou pe sub sacou), dar oamenii in sine pe mine ma debusoleaza. Corporate bastards… parca au fost spalati pe creier. Tot ce stiu este munca, munca, munca. Ma sperie si sper din tot sufletul sa nu ajung asa. Si pe langa faptul ca sunt workaholics, ideile si valorile lor constat ca sunt aproape diametral opuse cu ale mele. Am un sentiment ciudat cand ajung printre ei in pauza… discutiile lor nu ma palpita si de foarte multe ori mi se pare ca sunt falsi.

Dar eh, it’s not all that bad. Job-ul in sine e foarte ok, salariul e decent, iar cu oamenii o sa ma obisnuiesc pana la urma si oricum nu trebuie sa leg prietenii extraordinare cu ei… trebuie doar sa ne intelegem si sa lucram bine impreuna. Insa pe zi ce trece imi dau seama ca eu nu sunt facuta pentru corporate life. Eu vreau asistenta sociala, tinerii mei delincventi si evenimentele si programele de asistenta sociala. Oamenii care lucreaza in domeniul asistentei sociale sunt mult mai sinceri (atat cu ei, cat si cu cei din jurul lor) si din punctul meu de vedere mai reali, cu probleme, cu imperfectiuni si cel mai important cu mai putine masti.

Tags: companii, corporate, job, new, office
Posted in Ganduri | Comments (0)

Din cand in cand ma apuca nostalgia cand citesc diverse bloguri. Mi-e dor uneori de blog. Cu toate ca il citea atata lume, il simteam ca pe un refugiu, un coltisor al meu unde pot zice tot ce imi trece prin minte. Cu timpul insa am inceput sa-l neglijez, fie din lipsa de timp, fie din lipsa gasirii cuvintelor potrivite.

Cand ma apuca nostalgia mai deschid din cand in cand control panelul blogului si dau sa scriu un post nou. Ma gandesc inainte (ca si acum) ca as avea o groaza de lucruri de scris: ca am luat 10 la licenta (lucru de care sunt foarte mandra), ca m-am angajat si am devenit corporatista (chiar daca asta nu este ce imi doresc eu pentru mine), ca intr-o luna trebuie sa ma inscriu la master, ca vreau la munte si la mare (dar nu am cum pentru ca nu pot sa imi iau zile libere de la munca), ca simt cum trece timpul prin degetele mele si eu cresc fara sa imi dau seama….

Dar cand incep sa scriu… reusesc doar sa le enumar… parca am uitat cum se scrie despre sentimente, ganduri, impresii si idei. Cuvintele nu mai vor sa vina in mod natural…

Tags: din cand in cand, Ganduri, nostalgie
Posted in Ganduri | Comments (0)

Constat cu stupoare ca lucrarea mea de licenta nu vrea sa se scrie de una singura. Eu i-am dat startul si am scris niste pagini din ea, dar e nu vrea sa continue de una singura. Dezamagitor….

Intr-o saptamana trebuie sa termin licenta de scris si apoi in maxim 4-5 zile sa o dau la corectat, sa ma rog ca proful sa nu taie sau sa vrea sa modific prea mult din ea, sa o duc la copertat si apoi la secretariat. La sfarsitul lunii cu putin noroc (adica daca reusesc sa termin licenta in timp util) sustin licenta si gata….. oficial se termina anii de facultate.

Pe 17 iunie o sa fie festivitatea de absolvire si pe 26 iunie balul de absolvire….

Tags: absolvire, bal, facultate, festivitate, licenta
Posted in School stuff | Comments (0)

Este primul 1 mai pe care nu am vrut sa-l petrec in Vama Veche. Este primul 1 mai care nu are farmecul celor din urma de inceput de vara, distractie si un bum de energie. Anul asta este diferit insa nu in vreun sens negativ… doar diferit.

Anul asta 1 mai este inceputul unei curse nebune… proiecte, sesiune, licenta si inscriere la master. Astazi am realizat ca mai am o luna de zile si trebuie sa predau licenta profesorului coordonator. Astazi am fost usor melancolica gandindu-ma la cei 3 ani de facultate. Dar in acelasi timp ma incearca un sentiment tare simpatic care imi mangaie orgoliul: I DID IT! M-am descurcat singura… am muncit, am invatat ca o nebuna, am facut voluntariat, m-am distrat, am descoperit niste prietene minunate, am cunoscut un tip fenomenal, am trecut impreuna peste diverse probleme si perioade mai putin placute si cel mai important… nu am absolut nici un regret.

Asa ca sper din tot sufletul ca v-ati distrat, ca nu v-a plouat prea mult pe acolo pe unde ati fost, ca nu v-a speriat cutremurul de azi de dimineata si sper ca stiti sa apreciati ce este frumos si bun in viata voastra.

Tags: 1 mai, diferit, facultate, fericire, Fluturi fericiti, Ganduri, licenta, sesiune
Posted in Ganduri | Comments (0)